EUROPA INDESTRUCTIBILA 2017

1 O94A1345A

Galerie “La Cathédrale” Fribourg

AMBASADA ROMÂNIEI în Confederaţia Elveţiană

prezinta expozitia

FRIBOURG – o impresie satirica

de Florian Doru Crihana

Studiul oraşului Fribourg a început cu o vizită  la faţa locului efectuată în primăvara anului 2016. Elaborarea celor 35 de lucrări a durat circa 7 luni. Principalele subiecte abordate au fost: oraşul ca ansamblu, catedrala, podurile, fântânile, cetatea medievală, porţile şi turnurile, transportul public şi unele legende.

8-ramura

La legende du Tilleul de Morat

L’un des arbres les plus connus de Suisse, associé à un événement historique, est le «tilleul de Morat». Cet arbre commémore la bataille de Morat (1476),qui vit les troupes suisses infliger une sévère défaite à l’armée bourguignonne de Charles le Téméraire. D’après la légende, un messager courut porter jusqu’à Fribourg la bonne nouvelle, agitant en signe de victoire un rameau trouvé sur le champ de bataille. Epuisé, il s’effondra à son arrivée. La branche prit racine à cet endroit précis.

.

9-roof

La Cathédrale Saint Nicholas

La Tour. L’originalité de la tour tient au fait qu’elle est dépourvue de flèche mais les avis divergent au sujet des raisons de cette absence.

.

3-cortegiul

Le derniere tramway

En ce début d’avril 1965, les trams, pavoisés et fleuris, ont offert à la population une promenade finale dans les rues de Fribourg.

.

pag16

Pagina  din caietul de studii si schite

.

Biografie

Florian Doru Crihană s-a născut pe 7 aprilie 1958.

Este absolvent al Facultăţii de arhitectură navală şi inginerie mecanică al Universităţii Galaţi.

A intrat în lumea artei în 1985, renunţând la ocupaţia de inginer, desenând primele caricaturi, pe care le-a expus în instituţii din România şi le-a publicat în ziare şi reviste.

În 30 de ani de activitate, a câştigat 80 de premii internaţionale, între ca Medalii de aur şi Grand Prix-uri în concursurile de caricatură şi a fost premiat cu diferite distincţii de onoare în România şi în străinătate.

A susţinut peste 60 de expoziţii pesonale, dintre care cele mai cunoscute sunt cele tematice, multe purtând nume de oraşe: “Veneţia”, “La Tour Eiffel”, “Bruges”, “Legnica”, “Titanic”, “Berna”, “Strasbourg”, “Sacile”, “Value of Poverty”, “Don Quijote de la Mancha”, “Galaţi”, “Pordenone”, “Potsdam”, “La Réole”.

Zece picturi de-ale sale au participat la formarea colecţiei de lucrări de artă a Muzelui “Don Quijote” din Goslar, Germania în 2004. Trei picturi sunt expuse permanent. Între participanţi se numără: Pablo Picasso, Salvador Dali, Gustave Doré, Wiliam Hogarth, Le Corbusier, Paul Flora.

Două lungi interviuri îi sunt publicate de revista Epsilon din Atena, cu ocazia lansării în lume a seriilor “Omul de zăpadăşi respectiv “Titanic”. În finalul celui de-al doilea interviu, revista face o sinteză a marilor realizări “Titanic”.

Editura de artă Kerber îi publică în 2009 sub coordonarea lui Dieter Burkamp monografia “Satirische idyllen”.

În anul 2014 ziarul Le Monde îi publică o lucrare din seria “Value of Poverty” iar revista Migranti din Roma publică toată seria de 40 de lucrări.

———————————————————————–

Venetia, Legnica, Brugge, Sacile, Pordenone, Potsdam, Strasbourg, Istanbul, Freiburg, La Reole, Paris, Berna, Galati, Braila, Bologna, New York – acestea sunt orasele studiate de catre artist.

Cronica expozitiei “Blitz venetian” – de Mariana Tomozei Cocos – critic de arta, aprecieri generale despre periplul de 6 ani al artistului prin orasele Europei

Florian Doru Crihană ne-a obişnuit cu demersul său metodic în abordarea temelor pe care şi le propune. Ele au putut fi urmărite în expoziții deschise în România la Galeriile de Artă “Nicolae Mantu”, la Muzeul de Artă Vizuală Galaţi, dar şi în numeroase ţări din Europa cum ar fi : Germania, Polonia, Luxemburg, Serbia, Bulgaria, etc… Portretul, La Tour Eiffel, Titanic, Van Gogh, Bruges, Veneţia, sunt câteva dintre seriile abordate de artist cu atenţia cercetătorului. De fapt, artistul însuşi mărturiseşte că pentru el abordarea unui nou subiect înseamnă o investigare a conexiunilor posibile cu dorinţa de a nu lăsa nici o faţetă a lor ne-explorată. Pare a fi o abordare oarecum ştiinţifică, explicabilă prin formaţia artistului. De altfel, expoziţiile sale par a fi rezultatul unui spirit care, demontând şi remontând într-un mod propriu, cu atenţie şi dibăcie o idee sau un concept vrea să le înţeleagă mecanismul.
Dar ce vrea să înţeleagă Florian Doru Crihană folosind aceste instrumente care par să asigure o platformă sigură, stabilă, eşafodajului pe care-l va ridica? Vrea să înţeleagă – şi să ne facă şi pe noi să înţelegem – atitudini umane din prezent şi din trecut, eventual consecinţe ale lor proiectate în viitor, acele sensuri care scapă investigaţiilor făcute de istorici sau sociologi. Sensuri pe care le putem surprinde uneori într-un moment pasager în care apare umorul: într-un surâs, într-o asociație uşor absurdă între grandilocvenţă şi banalul cotidian, sau într-o ambivalentă stare ce oscilează între admiraţia pentru repere culturale majore şi privirea critică faţă de numeroasele manifestări ale comportamentului de un bun gust îndoielnic. Ca de obicei capacitatea artistului de a inventa imagini este una dintre calităţile sale şi este remarcabil că două expoziții inspirate din acelaşi subiect, la un interval de câţiva ani –Veneţia- sunt practic total diferite. În cea deschisă la Muzeul de Artă Vizuală câteva laitmotive revin cu consecvenţă: cea a tinerilor căsătoriți celebrându-şi evenimentul în ambientul vechii cetăţi, masca lui signor Pantalone, momente istorice legate de Veneţia, Veneţia şi lumea contemporană. Cu acea caracteristică mobilitate a asociaţiilor vizuale artistul transformă podurile Veneţiei într-un acordeon (“Ponte dei Sospiri”) sau în însăşi mireasa a cărei rochie amplă devine arcatura podului cu toate consecinţele umoristice ce rezultă de aici (“Gondolieri”).
Elaborate ca realizare, dar în special din punct de vedere al concepţiei, lucrările lui Florian Doru Crihană captează atenţia nu numai datorită acelor “cluuri” specifice artei satirice ci şi datorită rezolvării plastice a imaginii. Astfel, ca şi acordeonul sau rochia de mireasă transformate în pod, măştile lui Pantalone se întâlnesc cam peste tot, făcând parte din dinamica întregii compoziţii, supradimensionate şi devenind hilar de “eficiente” în angrenajul construcţiilor oraşului din lagună (“Gondolă pentru tineri căsătoriţi”, “Lansarea la apă a unei gondole”, etc…). Altă lucrare asociază vechile coloane din Piazza San Marco cu două noi apariţii: tinerii căsătoriţi şi trepiedul imens ce concurează tradiţionalele elemente de arhitectură. Un umor de unde nu lipseşte o subtilă satiră la adresa turismului ce reduce adesea vechile monumente cu istoria lor complexă la un banal fundal de fotografie “imortalizând” kitschul cotidian.
Acelaşi umor îl declanşează şi insolitele lucrări inspirate din “istoria proiectelor podului Rialto” sau imensa “Pizza” ce reduce – prin comparaţie- palatele şi bisericile Veneţiei la dimensiunea unor brelocuri.
Lui Florian Doru Crihană îi place să povestească şi aceasta este una din atracţiile expoziţiilor sale. Dar mai putem descifra şi o altă perspectivă care e prezentă în straturile picturilor artistului. Parcurgând cu privirea lucrările, căutând cheia imaginilor, inevitabil se instalează o percepţie a ansamblului, dincolo de detaliile amuzante; este chiar oraşul, văzut prin prisma autorului, oraşul acesta care parcă pluteşte, cu monumentele lui celebre, cu legendele lui vechi care se amestecă cu prezentul şi cu prezentul ce nu poate fi despărţit de istorie. Tot ce vedem ne păstrează surâsul pe faţă, dar în acelaşi timp ne dă impresia unei călătorii uşor fantastice cu accente suprarealiste ce rămân pentru mult timp în memoria privitorului.

DSA_1616

Biblioteca franceza Galati – expozitia “Don Quijote de la Mancha” – Colectia Burkamp (2 fotografii de  Amara Ibanescu)

.

DSC_0056

Presentation pour l’exposition “Strasbourg”

Né en Roumanie le 7 avril 1958, avec 30 années de carrière de succès comme caricaturiste derrière lui, Florin-Doru Crihana a attiré l’attention de la presse française en 2014, quand “Le Monde” avait choisi une de ses œuvres pour la série “La Valeur de la Pauvreté”. La même année, à Rome, en Italie, la revue “Migranti” a publié la série complète de 40 tableaux de Crihana, ayant le même sujet.

Crihana est considéré comme un des caricaturistes les plus talentueux de notre temps, non seulement parce que ses œuvres sont des aperçus burlesques de l’histoire des villes ou des sujets sensibles, ou même grâce au mélange entre la fantaisie et la précision qui définissent son art (ce qui probablement dérive de sa formation comme ingénieur d’architecture navale), mais aussi parce que sa technique est un mélange de peinture en acrylique sur des cartons.

Avant cette exposition sur Strasbourg, Crihana a approché d’une manière satirique l’histoire de plus de 60 villes en Europe (Berne, Venise, Bruges, Legnica etc) et à exploré des sujets constants comme la pauvreté (“La Valeur de la Pauvreté”).

Le Musée Don Quichot (Goslar, en Allemagne) a sélectionné dix tableaux de Crihana, à côté de Picasso, Dali ou Gustave Doré, pour sa collection en 2004.

Ayant reçu plus de 80 prix internationaux de caricature, la Monographie de Crihana “Satirische Idyllen” a été publiée sous la coordination de Dieter Burkamp par l’éditeur allemand de livre d’art Kerber Verlag en 2009.

“C’est un artiste qui non seulement avait compris comment dessiner la vie intérieure des bateaux comme ingénieur de construction navale, mais qui regarde à l’intérieur des vies des hommes autour et il sait comment transmettre son idée.”

Dieter and Gisela Burkamp

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s